depresia Avatar ianuarie 14, 2010

Unii oameni nu-s normali!

Cum naiba sa pici in depresie si sa ai ganduri sinucigase doar vizionanad Avatar?? Nu exista asa ceva! Inteleg ca filmul a avut un real succes in intreaga lume si probabil va depasi Titanicul si peisajele sunt mirifice in film si toti ne-am dori sa locuim acolo, dar realizam ca e DOAR un film, si asa ceva nu va fi posibil. Putem face deosebirea intre realitate si  fictiune, nu? Cel putin eu pot…

Dar, din cum am citit din articolul de pe net, s-a creat o adevarata isterie, lasandu-se cu sinucideri in lant chiar si in Romania.

Nu mai inteleg ce-i cu oamenii din ziua de azi.. daca se sinucid din orice film ce apare…nu stiu unde vom ajunge… Singurul sentiment care m-a incercat pe mine a fost de dezamagire, deoarece nu am putut savura filmul la un 3d adevarat, caci stand in randul 4, 3d-ul la mine „nu a ajuns”… Nota 7.5 de la mine!

Un sondaj sa va cat v-a afectat pe voi avatar

nascuti in anii 70-80 octombrie 15, 2008

Am cazut pe ganduri intr-o zi..despre generatiile zilelor noastre. Am avut intalnirea de 10 ani, si dupa cum se stie, se reintalneste fosta clasa, la scoala pentru a striga catalogul. Diriginta pregatita cu catalogul…striga: Abrudan…absenta.. urmez eu, fiind a doua din catalog.. dau sa ma ridic din banca mea..la care se uita mirata la mine si imi zice: „nu-nu, nu se mai ridica elevii” Am observat pe fetzele fostilor colegi surprinderea..pe care am avut-o si eu. Cum sa nu te mai ridici?!?! Imi zice…”se raspunde din banca..” (WTF??!??!) Cum asa? Nu mai acorzi profesorului onoarea, respectul cuvenit prin a te ridica macar. Parerea mea..si a celorlalti colegi a fost ca e o mare greseala. Am colegi in invatatmant..si imi povestesc ce impertinenti si nesimtiti sunt copiii din ziua de azi.. ii lovesc, ii scuipa, ii injura si ii ameninta pe profesori… Mi-e sila… God have mercy!!

Si cand ma gandesc la noi…la cum eram noi la liceu..in copilarie…era cu totul altfel.. Am postat mai jos un material despre vremurile demult apuse…a celor nascuti in anii 70-80.. Alea erau vremuri frate… 🙂

Povesteam cu cineva nascut si el ca mine in ’80.. cum mancam Turbo si Kojak.. si bomboane de caramel presarate cu cacao… si se lipeau una de alta.. La care vine un raspuns de la o persoana tinerica, putin naiva, care are ceva 21 anisori..deci nu a prins nimic din comunism.. cum ca ea a mancat chupa chups… GEEZ.. cineva sa ii explice ca cu ale anu te poti „lauda”!! Alea au aparut dupa revolutie…deci nu poti pune chupa chups pe acelasi calapod cu kojak sau turbo! pur si simplu nu se poate!

Dupa cum am promis…mai jos minunatul articol despre anii 70-80.

 

„Scrisoare catre generatia noastra..

Nascuti la inceputul anilor 70-80,

vedem acum cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. Suntem ultima generatie care a jucat „Ascunselea”, „Castel”, „Ratele si vanatorii”, „Tara, tara! Vrem ostasi”, „Prinsea”, „Sticluta cu otrava”, „Pac Pac”, „Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat „Un doi trei la perete stop”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii „Soimi ai Patriei” si ultimii „Pioneri”.

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit „Licurici”, „Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri „de la TEC” fara sa ne fie teama ca „au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam „Fantanita”, sau „Flori, fete sau baieti”, sau „Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa „pupam pe gura” pe cine „iubeam”. N

oi suntem cei care inca au mai „cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul „sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie „De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au „child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea „Feriti-va de magarus”.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de „first-timers”… Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!”